Trăienuț și labradorul

Sodomiile politice la care ne supun băieții de la putere depășesc limita umanului. Cățelu’ subscrie.

Trăienuț și cenzura

Propriul nostru Vodă Plancton (vorba lui Dinescu) s-a hotărât că denigrarea publică a instituțiilor de presă, ba chiar boicotarea acestora nu sunt suficiente pentru a-și asigura o legiune de ziariști ai Curții, care să-i închine basculante de maculatură și vidanje de cerneală, menite să ridice în slăvi aparent eternul regim portocaliu.

Migrena de dimineață (provenită în mod sigur de la ceaiul de aseară) l-a provocat, se pare, să înainteze Parlamentului un document, în calitate de șef al Consiliului Suprem de Apărare al Țării, potrivit căruia presa reprezintă un pericol la adresa Securității Naționale, care trebuie stârpit și aruncat pe fereastră. Vorba aia, dacă poate…

Propun, în continuare, să ne delectăm cu câteva pasaje extrase din documentul cu pricina:

„Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”

E vorba despre episodul cu fratele Farului din Constanța, care s-a dovedit că face trafic cu armament și trage chefuri cu interlopi, dar la urma urmei, de ce nu?

„Presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţiile statului”

Sunt curios care instituții de presă au obținut mai multe avantaje, stațiile mogulilor sau B1 și Evenimentul Zilei?

Din păcate, în momentul de față se conturează următoarele opțiuni:

a) primul charter către Mexic;

b) ștreang;

c) câteva celule, nou-amenajate, pentru câțiva indivizi care și-o cam caută cu lumânarea.

Având în vedere că c) nu se poate, b) n-am de gând, eu personal merg pe a). ARRIBAAA!

Boc intră în hiperspațiu

Protestele sindicaliștilor continuă și astăzi, ce-i drept nu la fel de bombastic ca și asaltul de ieri al stafidelor asezonate pe tot teritoriul țării. Maratonul foamei însă se pare că se adresează neantului, pentru că nici Farul din Constanța, nici portocalele luminescente nu-s de găsit. Poate s-au hotărât să emigreze în Botswana, dacă tot avem aceeași putere de cumpărare cu țara sud-africană. Sau mai degrabă i-a atras moneda lor națională…pentru că de meritat, o merită.

O excepție de la regula de față o face călăul învățământului românesc, Daniel Funerariu, care declară:

„Transmit profesorilor din România ceea ce o învăţătoare mi-a transmis deunăzi, că elevii pe care ea îi pregăteşte o reprezintă mai mult decât liderii sindicali. Invit profesorii români să ducem împreună la bun sfârşit acest an şcolar.”

De acord cu domnia sa, doar că, din postura dumnealui, e ușor să mustrezi „nemernicii” care vor să distrugă viitorul unor copii amărâți, având în vedere că un profesor proaspăt ieșit din facultate câștigă puțin mai mult decât minimul pe economie. Și da, ăștia sunt oamenii care ne formează, profesional și nu numai, tineretul. Iar în momentul în care dascălii sunt atât de bine remunerați, nu înțeleg de ce ne mai miră faptul că școlile scot din ce în ce mai multe rebuturi. La banii ăia, ce pretenții să mai ai?!

În altă ordine de idei, lui Boc îi cam apune steaua. Se vehiculează zvonuri cum că Neghiniță de Răchițele și-ar fi depus mandatul pe biroul Căpitanului Chel, săptămâna trecută, acesta din urmă refuzându-i oferta (convenabilă, ce-i drept), sfătuindu-l să aștepte, poate-poate îl va ocoli furtuna. Dar uraganul a venit, iar Mutulică se pare că își va da demisia, imediat după avizarea scrisorii de intenție, adresată FMI-ului. Succesorul Piticului Atomic se zvonește că va fi Mihai Tănăsescu (foto), reprezentantul României pentru Fondul Monetar. Cel puțin așa susțin băieții de la Inpolitics.

Cu toate că Umil este foarte posibil să părăsească scena politică, fiind unul dintre multele capete care vor cădea în lunile următoare, omul care s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu flota stă liniștit în Palatul Cotroceni și se lăfăie în fotoliul dictatorial.

Țara arde și Băse se piaptănă…sunt tare curios unde.

Revoluția stafidelor

În urma anunțului făcut de către Farul din Constanța, privind pensiile și salariile care au fost, puțin spus, diminuate, acesta și-a sculat în bec toate relicvele care, de altfel, l-au votat siguri pe ei, sau mai bine zis pe prostia lor, pe Căpitanul Chel pentru încă un cincinal care-și pierde izul portocaliu și ia o culoare de-a dreptul maro.

Așa se face că viitorii posesori ai unor garsoniere din scânduri – numai prin programul Prima Groapă, susținut firește de Guvernul cârnatului de bere – s-au gândit că ar fi momentul să-i arate lanternei prezidențiale că s-au ofticat și că nu se lasă la el, mânați desigur de lideri sindicali și agitatori, care le selecționează lozincile și gestica. Doar nu ar fi să-i lase de capul lor, poate pățesc ceva! Iar dacă pățesc ceva, măcar să o facă organizat și strategic, la ușa Palatului Cotroceni. La urma urmei, e ca în fotbal, te zbați să pici în careu, poate-poate primești un penalty.

Țin așadar să le amintesc cameleonilor aflați pe ultima sută de metri, că în 2009 îi dădeau pupici dulci posteriorului prezidențial, mușcând gălușca cu „Mă bucur să vă anunț că România va ieși din criză anul viitor” și alte pălăvrăgeli și minciunele produse și propagate cu succes de către Piratul din Cotroceni.

Dictabăse, pentru că meriți!

Ieri și-a făcut apariția televizată salvatorul României moderne, pentru a susține o conferință de presă legată de problema bănuților FMI-ului. Din nou, ne-a demonstrat că pentru domnia sa Guvernul este o unealtă de șters posteriorul autoritar, poate mai puțin chel decât sfecla prezidențială, cine știe?

Dumnealui, un adevărat spirit enciclopedic, ne-a arătat că funcțiile de premier, ministru (cu excepția ministrului turismului, care are un rol bine definit în activitatea Pseudoguvernului, într-adevăr), magistrat, reprezintă niște domenii pe care le cunoaște arhisuficient, încât le face ghem și le înglobează în înalta-i prestanță dictatorială.

Astfel, Traian Băsescu a anunțat că salariile bugetarilor vor scădea cu 25%, iar pensiile – aici vorbesc despre toate pensiile, nu doar despre cele „nesimțite”, cu care majoreta de-un kremwurst jumate ne-a umplut capul în ultima vreme – vor scădea cu 15%. Apoi, ne spune să  „avem încredere” în Guvern, adică în unicul SuperBăse, cum că vom trece cu bine peste această perioadă maro. Și, claie peste grămadă, ne mai și spune că „nu se pune problema unei remanieri” în cadrul Guvernului, din nou depășindu-și, mai nesimțit decât pensiile lui PicoBoc, atribuțiile pe care le a primit la învestire. Mulți dintre noi pot spune că sunt măsuri de dreapta, însă, NEWSFLASH, nu sunt:

1. Toți banii pe care i-am primit de la FMI s-au dus miraculos pe fosa septică a mandarinelor, iar acum, când Guvernul Băsescu constată că nu mai are ce bani să dea, le spune bugetarilor și stafidelor cu pensie :„ Dom’le, dacă n-am, n-am!”
2. În momentul în care ar fi optat pentru „cealaltă” măsură, anume majorarea TVA și a cotei unice, atunci băieții care-l țin pe Băse-n spate, adevărații bișnițmeni, non-moguli ce-i drept, mai precis „clientela portocalie”, ar fi avut prea mult de suferit și probabil că l-ar fi bubuit pe Căpitan.

Și haios este cum bișnițmenii din piață se smiorcăie acum în fața camerelor datorită „măsurilor aspre” luate de către omul pe care-l ridicau în slăvi în campania electorală: „-Băsescu, ăsta, știe el ce și cum, că are deja 5 ani de președenție!”, „-În Băsescu am eu-ncredere, că-i hotărât și îi pune pă mogulii ăia cu botu’ pă labe!”. În fine, voi l-ați ales, dragii mei, așa că n-aveți decât să vă spălați cu el pe cap, căci nu cred că scăpăm de dânsul prea curând.

Și pentru a-ncheia cu o caterincă monumentală, comunic faptul că Ministrul Muncii, Mihai Șeitan, habar n-avea că Băsescu va scădea din pensii și salarii, aflând ulterior despre aventurile Căpitanului Chel dintr-o înregistrare video. Iată declarația purtătorului de cuvânt al cvasi-ministrului Șeitan, pentru ziarul Gândul:

“Nu a fost deloc vorba despre aşa ceva în discuţiile cu FMI la care a participat ministrul. Tot ce s-a convenit a fost la modul general. S-a vorbit doar de o diminuare globală cu 25% a cheltuielilor sociale, dar fără a include aici, cel puţin în înţelegerea noastră, pensiile şi ajutoarele de şomaj. Rămâne să ne lămurim mâine ce a vrut să spună, de fapt, preşedintele, dacă scade fondul de pensii cu 15% sau scad toate pensiile.”

De aici tragem concluzia că domnul Președinte, Premier, Atotministru, Ultraparlament și Hypermagistrat nici măcar nu s-a sinchisit să le spună miniștrilor-paravan că are de gând să ia decizii în numele lor. Dar suntem conștienți că le face pentru binele nostru. Iar parafrazându-l pe Vali Stan: ‘Om trăi noi în România, însă asta nu mai e demult o scuză!

Se zguduie portocala…Oare?

În ultima vreme s-ar părea că pedeleii o iau care-ncotro, fiecare având propria-i viziune asupra soluțiilor pentru ieșirea din criză. Cu ocazia noii vizite a lui Jeffrey Franks, șeful delegației FMI în România, mințile luminate în nuanțe portocalii dau vina una pe cealaltă pentru propagarea ideii de majorare a TVA-ului la 25% și a cotei unice la 16 la 20%. Așa s-a ajuns ca personalități precum fostul jurnalist Sever Voinescu, alături de alde Videanu, Berceanu sau consilierul minititanului din Răchițele, Andreea Vass, să blameze tendința de majorare a taxelor, pe când ilustrul nostru premier dă vina pe FMI. Curios este că, până la ora actuală, FMI nu a menționat în niciun fel constrângerea Guvernului în vederea măririi respectivelor taxe. Ajungem la concluzia că legiunea citrică se joacă cu banii și nervii noștri, într-o perioadă deosebit de critică pentru România, după cum o vede și Franks:

„Situaţia economică a României este mai proastă decât ne aşteptam.”

Date fiind cele de mai sus, se preconizează anumite schimbări în componența Guvernului, însă toate zvonurile vehiculate până acum nu-și depășesc condiția de vorbe-n vânt. Ba se spune că Vlădescu ar fi ochit pentru remaniere, ba Șeitan, ministrul muncii, ba că Guvernul ar urma să fie remaniat de către însuși Căpitanul Chel, conform Elenei Udrea:

„E posibil ca președintele Băsescu să ia în calcul ideea unei remanieri.”

De unde până unde ține de președinte să facă remanieri în Guvern, o știe numai doamna ministru. Cert este că, puse în fața dezmembrării politice, mandarinele dau vina unele pe celelalte și se joacă leapșa cu răspunderea, pentru a-și salva posteriorul politic, realizând că zilele Guvernului kamikaze sunt numărate.

O nouă Constituție?

Astăzi Premierul Boc a anunțat schimbările pe care le va suferi Parlamentul, în urma modificărilor care vor fi efectuate în Constituție. Ei ne spun: Parlament Unicameral, cel mult 300 de parlamentari, cu cât mai puțini cu atât mai bine, dacă tot trăim bine!

În mod dubios, niciuna dintre clementinele de la putere nu prezintă dezavantajele evidente ale unui Parlament Unicameral. De ce? Pentru că dispariția unei camere va atrage după sine consolidarea poziției pe care o are partidul la putere:

• Reprezentare Disproporțională („Winner takes it all”) – Înseamnă că vom pierde proporționalitatea dintre procentul cu care partidul respectiv a fost ales și numărul de locuri pe care membrii acestuia le vor ocupa în Parlament. În alte cuvinte, dacă sunt aleși cu 30% și câștigă, ocupă majoritatea locurilor, pe când un partid care va obține 25% din voturi va ocupa un număr infim de locuri. De aici rezultă o reprezentare proastă a cetățenilor, având în vedere că foarte mulți oameni vor fi lăsați pe dinafară.
• Dispariția coalițiilor – Vor exista două mari partide care vor alterna la putere, partidele mai mici fiind ori absorbite, ori dizolvate. Numărul oamenilor nereprezentați în Parlament va crește semnificativ, iar capacitatea puterii de a satisface nevoile unui număr cât mai mare de cetățeni  va scădea.

Iată ce a declarat recent președintele Traian Băsescu la B1Tv:

„Eu sunt un partizan al pragului de 10% sau, cel mai corect, dincolo de prag, de neprag, uninominal într-un singur tur sau în două tururi. Asta va crea două mari partide care vor alterna la putere cu sprijinul unui partid mai mic, eventual. Cât timp vom sta tot în coalitii, nu vom avea guvernări coerente.”

Ce numește președintele „guvernare incoerentă” este dialogul politic, adică existența unei părți mulțumite ce va fi urmărită și criticată de o parte nemulțumită, care în cazul democrației majoritariste va fi mult mai mare decât este acum.

Un caz special la noi este faptul că avortonul politic pe care îl vor moși Independenții zilele ăstea va fi evident un satelit al PDL-ului, cele două fiind marile partide de care vorbea Băsescu.

Păi hai să vedem, ne-am dorit pluripartidism. Într-un fel sau altul, am avut. Pentru că democrația cere opoziție. Măcar de ochii lumii. Dar în momentul în care și partidul din opoziție va servi tot interesele puterii, atunci nu am putea spune că sunt una și aceeași entitate? Interesant…Asta nu înseamnă cumva unipartidism? Iar asta nu duce la lipsa opoziției? Să fie asta democrație?

Acum nu foarte mult timp PDL cocheta cu ideea de a-și schimba numele sau sigla. Asta e propunerea mea:

Omagiu conducătorului iubit

Aseară, domnu` Gâdea și tovarășul Stan au oferit un binemeritat omagiu conducătorului iubit, pe fondul unei amenințări cu cenzura sau chiar suspendarea venită din partea liderului mandarinelor din Camera Deputaților, Mircea Toader. Așadar a venit momentul să preaslăvim regimul securist care a dus România pe noi culmi, să ne manifestăm dragostea și aprecierea pentru Tatăl Iubitor, făuritorul Noii Românii, dar și pentru legiunea citrică, fără de care nu s-ar fi putut înfăptui o asemenea minune modernă a politicii dictatoriale. O realitate alb-negru pentru niște oameni cu adevărat extraordinari! URA!

more about “Tovarășul Stan“, posted with vodpod

Lupta pentru Cotroceni-Un basm contemporan

A curs ceva apă în Dunăre după marea escapadă a poporului român din ghearele comunismului. Au trecut câteva mandate bune de atunci, însă noi încă simțim un junghi insistent în coastele scumpei noastre democrații, care ne-a întors spatele, dezamăgită de faptul că, nici după douăzeci de ani, n-am reușit să fim îndeajuns de galanți pentru  a o pofti politicos în umila noastră odaie. Și între timp, roșul s-a transformat în portocaliu, iar secera și ciocanul au schimbat locul cu o umbrelă „binevoitoare” care a promis că ne va proteja de furtunile socialiste. Și astfel, în decursul unui mandat, umbrela portocalie ne-a ademenit cu gustul dulce al libertății și ne-a adus cam în același punct din care am plecat, în urmă cu douăzeci de ani. Însă cornul sună a schimbare și o măreață bătălie se prevestește. Se strâng trupe din întreg ținutul, fiind conduse de figuri (mai mult sau mai puțin) ilustre care jură să ne readucă pe drumul cel bun și să ne reabiliteze în fața coanei Europa.

Pentru o asemenea bătălie, se anunță mari viteji, având legiuni neînfricate  în spatele lor, care marșează din cele două mari fronturi ale războiului bunului simț, respectiv cel stâng și cel drept, înspre impunătorul centru unde corabia Modrogan, ultima rămășiță a colosalei flote românești, dispărută misterios acum cațiva ani, și-a aruncat ancorele și a stăpânit ținutul în ultimul cincinal, înarmată cu promisiuni înalte și cu vitalitatea caracteristică unei noi nomenclaturi.

Căpitanul navei, Piratul din Controceni, veghează neîntrerupt asupra ținutului, având grijă ca fiecare proletar să primească ceea ce i se cuvine, nefiindu-i frică să întervină atunci când el consideră că este făcută o nedreptate. Timp de cinci ani, a reușit să țină piept inamicilor democrației, a infamilor Moguli, în număr de trei, care nu au ezitat să critice impecabila conducere a statului (împotriva cetățenilor), de multe ori însă și aceștia lovindu-se de monstrul verde al propriului interes.  Desigur, piratul se bucura de aura puternică a unui mare dictator, fizicul însă nefiind de partea lui: statura sa nu mai seamnănă de multă vreme cu cea a unui june prim, fiind în contrast însă cu caracterul impecabil al acestuia. Vederea nu ii este neaparat ascuțită, având în vedere că și-a pierdut un ochi într-o altercație cu un Mogul, de pe vremea când naviga pe întreg mapamondul iar părul a considerat că a venit vremea să se retragă, lăsând însă loc pentru și mai multă înțelepciune politică, respect pentru femei impecabile și o pasiune pentru băuturi fine, deseori în exces.

Astfel, serenitatea unei dimineți de noiembrie este profanată de către secundul la comandă, Umil Troc, un bărbat viteaz, mare orator, care însă se confruntă cu complexul Marelui Ștefan. Numele i-a fost atribuit paradoxal, având în vedere că orice schimb pe care acesta l-a încercat a fost în defavoarea lui. Acesta se apropie de căpitan și îl abordează:

-Mare conducător și tată al democrației, vin înaintea ta cu vești amare…

Auzind acestea, Piratul se întoarse imediat către Troc și-l căută cu privirea. Se învărte de două împrejur ori apoi se uită în jos:

-Tu erai, tovarășe Troc. Ce vești pot fi într-atât de amare încât să merite o asemenea nepolitețe, vezi și dumneata că de-abia m-am trezit! (Pesemne că nu se referea la somnul de dimineață)

-Sunt doi viteji  care atentează la tronul tovărășiei tale, spuse impunătorul Troc. A venit un sol care ne-a anunțat de intențiile meschine ale lui Floricel Gălbenescu, campion al dreptei și apărător al burghezilor și ale lui Păstârnac Pesedescu, protector al proletariatului și stăpân al stângii democratice, de a prelua conducerea țării. Te-au provocat la luptă dreaptă, spun că sunt sprijiniți de popor și că-i au și pe Moguli de partea lor!

- Atunci să le spui drept, Umile, că nu s-a pomenit ziua în care să refuz o întrecere, necinstită cum o fi ea, când vine vorba de bunăstarea mea și a poporului român! Îi aștept, să văd cine e mai îndreptățit să cârmuiască țara asta!

Și Umil merse și-și luă cel mai zdravăn armăsar, îl pregăti de cale lungă și porni la drum. Avut-a de înfruntat furtuni aprige către frontul-dreapta, însă după 3 zile și 3 nopți a ajuns și i-a dat de știre lui Floricel Gălbenescu că Piratul din Controceni îi acceptă provocarea. Acesta îl primi cum se cuvine pe Marele Trosc, poftindu-l la bunătăți alese și oferindu-i adăpost pentru a înnopta.

Se crapă de zi și Umil pornește înspre celălalt capăt al țării, către frontul-stânga al luptei pentru conducerea distinsului stat. Trece prin încercări nemaipomenite, încât nu se lasă doborât nici de viscolul puternic, care a căpătat proporții siberiene, nici de eforturile locuitorilor de a-l răpune, datorită faptului că a reușit să își atragă după dânsul o semnificativă anitipatie în rândul românilor, și merge mai departe, pentru a-l anunța pe Păstârnac Pesedescu, capul oștirii roșii, în legătură cu vestea Piratului. După aproape o săptămână de drum anevoios, ajunge în sfârșit la destinație și îi dă chemare conducătorului stângii.

-Am bătut drum lung, tovarășe, ca să te anunț că Piratul acceptă provocarea domniei tale! Fii bun și primește-mă înăuntru, pentru a-mi trage sufletul!

Atunci Păstârnac iese afară și schițează un zâmbet sfidător.

-Primesc cu mare bucurie vestea pe care mi-o aduci, Umile! La fel de bine primesc și darul îmbelșugat pe care mi l-a trimis stâpânul dumitale!

-Iertare tovarășe, dar am venit fără de daruri…

-Ei na, unde ți-e spiritul diplomatic? Desigur ca ai venit cu un dar…un armăsar frumos ca ăsta va fi cu siguranță lipsit în rândurile piratului!

Umil, confuz, exclamă:

-Tovarășe, armăsarul nu e un dar…nu pot a-mi găsi drumul inapoi fără de…

Și pe când să-și termine spusele, gărzile lui Pesedescu l-au aruncat pe Troc cât colo de pe armăsar și l-au dat afară din curtea domnească, râzând în hohote. Umil se ridică, se scutură de zăpadă și se pierde în viscolul aprig.

Trece vreme bună și Piratul din Controceni nu aude nimic de Troc. A trimis ajutoare pentru a-i da de urmă secundului la comandă, însă nici urmă de acesta. Zilele trec și trupele lui Floricel și ale lui Păstârnac se apropie de corabia din Modrogan. Văzând inamicii care se apropie, piratul își pregătește cei mai viteji războinici.

-Astăzi vom salva România de amenințarea opoziției! Va trebui să fim cu ochii-n patru și după Moguli, căci  am primit veste că și ei au să lupte împotriva noastră. Fiți curajoși, împreună îi vom învinge pe toți! Pentru înca un mandat!!!

Iar trupele exclamă la unison:

-Pentru încă unul!!!

Atunci trupele Piratului se îndreaptă neînfricate către oștirile opoziției, călcând tot ce le iese în cale, otrăvind fântâni și prădând gospodării…

După o luptă asiduă, Piratul îl surprinde pe Floricel Gălbenescu într-o clipă de neatenție și îl răpune. Spre surprinderea lui, trupele dreptei nu renunță, formând o alianță cu oastea roșie a lui Păstârnac Pesedescu. Lupta continuă la Cotroceni.

Trec zile și nopți și părțile beligerante nu renunță. Focul luptei răspândește o negură peste tot Cotroceniul. Păstârnac inisistă și ajunge aproape de pirat, pregătit să-i taie capul. Însă pe când să-i aplice lovitura de grație, îl zărește pe unul dintre Moguli, care încearcă să-i spună ceva:

-Păstârnac, ai grijă! Piratul are un as în mâneca! Și-a meșteșugărit o armă mare și puternică, e ceva necurat la mijloc! Vezi, în spate!!!

Însă când se întoarce, Păstârnac zărește o săgeată aprinsă, dar ceva nu e în regulă. Aceasta spulberă tot ce-i stă în cale, cum nu s-a mai pomenit. Atunci Mogulul strigă:

-Fugi spre adăpost, Păsârnac! Săgeata-i aprinsă cu flacăra violet!

Pentru Pesedescu a fost însă prea târziu. Acesta este lovit din plin de săgeata fumegândă, flacăra violet cuprinzându-l în întregime. Încearcă disperat să se salveze, însă cade răpus de flăcările infernale.

Văzând acestea, oștirea opoziției se oprește, rămânând împietrită. Piratul li se adresează:

-Oameni buni, lupta s-a încheiat! Opoziția a fost înfrântă! Alăturați-vă mie și vom duce reforma mai departe, împreună, însă după voia mea! Iar de nu mi vă veți alătura, întoarceți-vă de unde-ați venit, altfel vă veți avea parte de soarta lui Gălbenescu și a lui Pesedescu.

Atunci , o parte dintre ei s-au îndreptat către corabia din Cotroceni, jurându-i credință piratului, iar ceilalți au pornit înspre dreapta și stânga, pierzându-se în zare.

Soarele apune iar peste tot ținutul se așterne o liniște dezolantă. Pe alocuri, se aud niște șoapte discrete, resemnate, care de-abia se disting de șuierul vântului rece al unei nopți de decembrie:

„Nu se poate…încă un mandat…”