Astăzi Premierul Boc a anunțat schimbările pe care le va suferi Parlamentul, în urma modificărilor care vor fi efectuate în Constituție. Ei ne spun: Parlament Unicameral, cel mult 300 de parlamentari, cu cât mai puțini cu atât mai bine, dacă tot trăim bine!
În mod dubios, niciuna dintre clementinele de la putere nu prezintă dezavantajele evidente ale unui Parlament Unicameral. De ce? Pentru că dispariția unei camere va atrage după sine consolidarea poziției pe care o are partidul la putere:
- Reprezentare Disproporțională („Winner takes it all”) – Înseamnă că vom pierde proporționalitatea dintre procentul cu care partidul respectiv a fost ales și numărul de locuri pe care membrii acestuia le vor ocupa în Parlament. În alte cuvinte, dacă sunt aleși cu 30% și câștigă, ocupă majoritatea locurilor, pe când un partid care va obține 25% din voturi va ocupa un număr infim de locuri. De aici rezultă o reprezentare proastă a cetățenilor, având în vedere că foarte mulți oameni vor fi lăsați pe dinafară.
- Dispariția coalițiilor – Vor exista două mari partide care vor alterna la putere, partidele mai mici fiind ori absorbite, ori dizolvate. Numărul oamenilor nereprezentați în Parlament va crește semnificativ, iar capacitatea puterii de a satisface nevoile unui număr cât mai mare de cetățeni va scădea.
Iată ce a declarat recent președintele Traian Băsescu la B1Tv:
„Eu sunt un partizan al pragului de 10% sau, cel mai corect, dincolo de prag, de neprag, uninominal într-un singur tur sau în două tururi. Asta va crea două mari partide care vor alterna la putere cu sprijinul unui partid mai mic, eventual. Cât timp vom sta tot în coalitii, nu vom avea guvernări coerente.”
Ce numește președintele „guvernare incoerentă” este dialogul politic, adică existența unei părți mulțumite ce va fi urmărită și criticată de o parte nemulțumită, care în cazul democrației majoritariste va fi mult mai mare decât este acum.
Un caz special la noi este faptul că avortonul politic pe care îl vor moși Independenții zilele ăstea va fi evident un satelit al PDL-ului, cele două fiind marile partide de care vorbea Băsescu.
Păi hai să vedem, ne-am dorit pluripartidism. Într-un fel sau altul, am avut. Pentru că democrația cere opoziție. Măcar de ochii lumii. Dar în momentul în care și partidul din opoziție va servi tot interesele puterii, atunci nu am putea spune că sunt una și aceeași entitate? Interesant…Asta nu înseamnă cumva unipartidism? Iar asta nu duce la lipsa opoziției? Să fie asta democrație?
Acum nu foarte mult timp PDL cocheta cu ideea de a-și schimba numele sau sigla. Asta e propunerea mea:
Like this:
Be the first to like this post.
